Din jurnalul unei mame rele

De azi, m-am intors la serviciu si am lasat-o pe Eva pe maini straine. Am sunat-o pe bona doar de vreo 2-3 ori si, sincer, nu am stat cu niciun fel de grija. Nu stiu daca e din cauza ca am inima de piatra sau ca nu sunt o mama normala sau fiindca am ales-o pe bona in asa fel incat sa fiu linistita daca o las cu ea.

Cert e ca ele doua se inteleg foarte bine si tare cred ca relatia lor o sa treaca in curand la alt nivel – ceea ce nu poate decat sa ma bucure. E un copil cuminte, vesel si foarte sociabil si, daca are jucariile ei, doarme in patutul ei la pranz si mananca din paharutul ei, nu mai conteaza chiar atat de mult faptul ca noi lipsim de acasa jumatate de zi. Asa mi se pare mie, deocamdata.

Am avut totusi o strangere de inima cand am ajuns acasa – bebe nu s-a manifestat in niciun fel. Inainte chiuia si tipa de bucurie, acum doar ne-a privit pe amandoi cu dragostea cu care se uita la draperii sau la scaune. Nu s-a putut preface prea mult, insa, am luat-o la joaca si a revenit la sentimente mai bune. Este si intr-o perioada putin mai dificila, ii dau dintisorii din nou, dupa vreo trei luni fara niciun fel de activitate dentara.

Pe de alta parte, mi se pare insuficient timpul petrecut cu ea – o ora dimineata si aproximativ doua ore seara, fiindca ea are program fix: se culca pe la 21 si se trezeste pe la 8.30 dimineata. Pe masura ce o sa ma re-obisnuiesc si eu cu serviciul, poate o sa doarma si ea mai putin noaptea si asa am putea avea mai mult timp pentru noi. Si abia astept sa mearga in picioare, ca s-o tin de mini-manuta ei si sa ne plimbam pe-afara.

Revenind la nota optimista in care am scris prima parte a “jurnalului”, nu-mi displace sa ma joc si jocuri de oameni mai mari. Nu exclud sa am momente in care sa regret ca nu mai pot sta toata ziua sa ma joc cu jucarii de plus si cubulete si sa dau mii de pupici pe obrajiorii ei superbi, dar, per ansamblu, sunt impacata cu decizia pe care am luat-o. E placut sa fii printre oameni si sper sa o pot invata si pe Eva asta. Nu stau sa fac acum teoria chibritului, ca unii oameni sunt buni, unii oameni sunt rai si asa mai departe. Mie imi plac oamenii. Na, am zis-o!


P.S. O sa revin in cateva zile cu un articol despre formalitatile necesare pentru intoarcerea la serviciu din c.i.c., ce trebuie sa contina dosarul pentru stimulent/ajutor/tichet cresa/bona - cum i-o zice. Impresia mea - in ciuda impresiei majoritatii - este ca noua lege, care prevede stimulentul de 500 ron pentru mamele care se intorc mai devreme de un an la serviciu, se aplica doar pentru mamele care au nascut de la 1 ianuarie anul asta.