sâmbătă, 25 decembrie 2010

Printesa si bobul de mazare

In noaptea dinaintea Craciunului, obosita de atata cozonacit si trebaluit prin casa, ma bag in pat la somn. Dupa o vreme, ma intreaba Liviu:

- Nu e cam tare perna?

Ma gandesc eu in sinea mea: “Inca un cadou? Stiu ca dorm pe o perna vai de mama ei, dar mie-mi place asa moale si flescaita cum e…

- Doar nu mi-ai luat alta perna!!!

De partea cealalta, tacere care tradeaza perplexitate. Sub perna era o carte super groasa, de vreo 850 de pagini.

As putea spune dupa asta ca nu prea am stofa de printesa!

Craciun fericit tuturor!

3 comentarii:

  1. :))
    Am patit si eu, seful meu si sotul s-au chinuit sa imi rezugraveasca biroul ca surpriza si eu nu am observat deloc:)). Ba mai mult i-am intrebat, e ceva schimbat? Ca eu nu vad nici o diferenta :D.

    RăspundețiȘtergere
  2. Apropo de cozonaci, am incercat si eu, si daca inchizi ochii si ignori textura chiar au gust de cozonaci :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai mei arata absolut senzational, iti vine sa-i mananci cu ochii! Numai ca am pus o cantitate atat de mica de zahar, incat zici ca e paine cu umplutura de nuca, deghizata-n cozonac. Ce e incredibil, e ca de Paste facusem fix aceeasi greseala. Oare chiar nu ma pot invata minte? :))

    RăspundețiȘtergere