Si eu, ca si altii, m-am simtit cu musca pe caciula cand am citit de femeia care a ignorat o banala carie la masea si a ajuns la spital, unde i-au scos jumatate de muschii gatului. Of, bau-bau chiar exista.
Nu fac parte din gasca certatilor cu periuta de dinti, dar marturisesc ca la dentist am ajuns prima data in viata mea (nu se pun cele 2 controale superficiale din copilarie) acum vreo cinci luni. De nevoie, ca ma durea o masea. M-am dus cu speranta in suflet sa-mi spuna ca nu am nicio problema si c-o sa mor cu toti dintii in gura. Ei bine, n-a fost asa.
Dupa o radiografie, am aflat ca am o problema cu maseaua de minte – si anume ca-i cariata si ca va trebui s-o scot (nu e vina mea, eu ma spal pe dinti si dimineata si seara! e 50% vina maselei, fiindca nu a spart cum trebuie gingia si nu iesise complet si 50% vina periutei de dinti, care nu ajungea pana la ea, de cele mai multe ori). Pe vremea aia, am profitat de faptul ca inca alaptam si dentistul a spus ca trebuie anestezie pentru extractie (brrr...) si mai bine astept inca putin pana termin cu alaptarea. Da, da, sigur, e perfect asa, tinem legatura, va sun eu.
Si asa au trecut cinci luni. In ultimul timp, ma doare maseaua – cate putin, ce-i drept – in fiecare zi. Gaseam puterea s-o ignor, totusi, cu gandul la momentul in care as fi pregatita sufleteste pentru o asemenea experienta, cand m-as fi putut aseza pe scaunul ala cu un calm total, nedisimulat – pacientul ideal al oricarui dentist. Treaba asta cu maseaua vroiam s-o rezolv in ritmul meu. Dar asa, ma simt grabita si nu-mi place.
… Daca o fi doar o conspiratie a dentistilor, care vor sa sperie oamenii buni si cinstiti ca mine si sa-i lase stirbi? Daca stirea asta face parte dintr-o strategie a breslei pentru a o duce bine pe timpuri de criza economica? Daca nici nu exista un asemenea caz ingrozitor si ma las pacalita? Pana la urma, cele cinci luni de convietuire cu o masea cariata n-au fost atat de rele si parca nici nu e o perioada atat de lunga… Oare cat pot sa mai aman?
Dupa o radiografie, am aflat ca am o problema cu maseaua de minte – si anume ca-i cariata si ca va trebui s-o scot (nu e vina mea, eu ma spal pe dinti si dimineata si seara! e 50% vina maselei, fiindca nu a spart cum trebuie gingia si nu iesise complet si 50% vina periutei de dinti, care nu ajungea pana la ea, de cele mai multe ori). Pe vremea aia, am profitat de faptul ca inca alaptam si dentistul a spus ca trebuie anestezie pentru extractie (brrr...) si mai bine astept inca putin pana termin cu alaptarea. Da, da, sigur, e perfect asa, tinem legatura, va sun eu.
Si asa au trecut cinci luni. In ultimul timp, ma doare maseaua – cate putin, ce-i drept – in fiecare zi. Gaseam puterea s-o ignor, totusi, cu gandul la momentul in care as fi pregatita sufleteste pentru o asemenea experienta, cand m-as fi putut aseza pe scaunul ala cu un calm total, nedisimulat – pacientul ideal al oricarui dentist. Treaba asta cu maseaua vroiam s-o rezolv in ritmul meu. Dar asa, ma simt grabita si nu-mi place.
… Daca o fi doar o conspiratie a dentistilor, care vor sa sperie oamenii buni si cinstiti ca mine si sa-i lase stirbi? Daca stirea asta face parte dintr-o strategie a breslei pentru a o duce bine pe timpuri de criza economica? Daca nici nu exista un asemenea caz ingrozitor si ma las pacalita? Pana la urma, cele cinci luni de convietuire cu o masea cariata n-au fost atat de rele si parca nici nu e o perioada atat de lunga… Oare cat pot sa mai aman?
cunosc problema cu maselele de minte. si ale mele sunt pe jumatate crescute si se cariaza mereu - din fericire doar superficial, adica nu au ajuns sa imi scoata nimic :D
RăspundețiȘtergeredar asta si pentru ca ma duc des la stomatolog si nu ajung sa am probleme mari.
so, go, run forest, run!
o sa ma duc, dar deocamdata astept sa se raceasca reactoarele de la Fukushima. :P
RăspundețiȘtergerehaha, asta nu e scuza buna :D ca radiatiile produc carii. carii naspa. asa ca mai bine te duci profilactic :D
RăspundețiȘtergere