Aseara am zis sa-i fac o altfel de surpriza lui Liviu si sa-i delectez papilele cu o prajitura nu numai facuta de mine, dar si inventata de mine. Pour les connaisseurs, asta inseamna deja trecerea la un alt nivel in bucatarie, cel de chef.
Am dezghetat niste cirese dintre cele pe care le pusesem prevazatoare de asta vara in congelator, am adunat din toate colturile bucatariei faina, zahar, oua, fulgi de migdale, cacao, ness etc. si mi-am suflecat manecile. Le-am amestecat cu mixerul si in 5 minute deja bagam tava in cuptorul preincalzit. Ce inseamna sa fii profesionista, m-am felicitat singura.
Cat timp Liviu asambla un ultim cubulet pentru biblioteca noastra mica, simpla si foarte sic de la Ikea, eu taiam cubuletele de prajitura (vorba vine...).
Ce om!:)....Sa nu pui si tu reteta completa :) mi-ai facut pofta si acum ce fac...astept pana faci urmatoarea prijitura si sper sa ma chemi? :)
RăspundețiȘtergereIn principiu, daca te anunti cu cateva zile inainte, am timp sa fac prajitura. Si nu tre' sa te chem eu! :D Pe-asta am aruncat-o la gunoi azi dimineata. :))
RăspundețiȘtergeremmm, sa-nteleg ca hartia aia inginerica avea si alt rol decat simpla prezenta intr-un decor de natura moarta? :)))) Zi-mi ca da, altfel ma oftici cu toata descrierea (cirese, migdale,ness... )
RăspundețiȘtergere:)) of, ce copii sunteti!
RăspundețiȘtergereda, hartia avea si alt rol! prajitura a fost atat de buna incat am aruncat-o! :)) daca era atat de delicioasa, trebuia sa arate altfel, nu ca un morman diform de coca maronie cu cirese. nici macar n-am putut sa tai cubuletele ca lumea. :D