Mi-am scos maseaua de minte

Acest post e pentru toti nefericitii care urmeaza sa-si scoata o masea de minte. Sper sa le dea curaj si sa se duca cu inima usoara la dentist (insert evil laughter). Eu am scapa-aa-aaat!!!

Chiar ii ziceam lui Liviu azi ca daca, doamne fereste, mai am vreo problema cu maseaua – gen, o fi ramas vreo radacina pe-acolo, s-o face vreo infectie, mi-o pica maxilarul, mi s-o umfla tot capul – eu nu ma mai duc la dentist, iar daca ma duce el cu forta, o sa fac pe nebuna si-o sa cer anestezie generala.

In schimb, astept cu nerabdare sa mi se vindece rana asta si sa scap de tot si dup-aia promit solemn ca ma duc de bunavoie o data sau chiar de doua ori pe an la periaj profesionist. Mai mult nu fac.

Si-o sa va zic si de ce nu vreau detartraj, ca pana luni vroiam si din ala. O sa incep sa va povestesc cum a decurs extractia.

Luni dimineata, ora 8:00. Ma asez pe scaun, cu capul gol de ganduri si cu inima stransa. Nu mi-era teama de durere, cat nu-mi placea ideea de interventie intr-o zona atat de stramta si de delicata. Ma asteptam nu la ce e mai rau, ci la ce e mai bine. Doctorul imi spusese ca pe forumuri scriu numai cei care au probleme si ca scoaterea unei masele de minte e o operatie banala, ca poate sa dureze si 5 minute si ca se face fara durere. Bun, eram deja anesteziata oarecum. Vine prima anestezie locala – o injectie in gingie, presupun, ca n-am simtit exact unde-a facut-o. Asteapta doctorul cateva minute, timp in care defileaza prin fata mea cu tot felul de dracii. 

Incepe sa-mi sape pe langa gingie, eu am reflex de voma si dau sa scuip. Dupa fiecare mini-interventie. Involuntar imi misc si capul si dau sa inchid gura. Mai si gem – nu magiun – dar nu atat de durere (desi era vorba si de asta), cat de draci ca imi forteaza atat de brutal maseaua cu dalta aia, si de neplacere, si de disconfort.

Doctorul imi mai face o anestezie, ca poate m-o durea, cine stie, poate de-aia sunt asa salbatica si nedusa la dentist. Dupa vreo 15 minute se spala pe maini si anunta ca ma lasa asa, ca el nu poate sa-mi scoata maseaua. Consternare. Usurare. Ingrijorare – dar eu cum naiba plec cu maseaua zgandarita in halul ala? 

“A, stati linistita, a fost un detartraj ceva mai adanc, e ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic acolo.” Poftim, asa se face detartajul?! Ce dragut, bine c-am aflat, altadata nici nu mai poftesc la asa ceva! 

Pana la urma intervine Liviu si hotaram ca mai incercam o data, iar eu promit ca stau mai cuminte. In urmatoarele 10 minute a iesit si maseaua – care avea o radacina de toata frumusetea, lunga si intacta. Pacat ca se cariase jumatate la suprafata si-mi facea viata un calvar. 

Cum a fost dupa extractie: 

- Din cauza reflexului de voma, n-am reusit sa tin pansamentul pe rana juma de ora dupa extractie. Doctorul nici n-a insistat - a zis ca merge si fara. LOL. Asa ca am stat asa, natur, si mi-am baut sangele. La doua zile dupa, inca mai scuip din cand in cand cate-o chestie maronie, care de altfel are un gust minunat, de gingie in putrefactie.

- In prima zi am inghitit cu mari eforturi. Mi-era pofta de carne, de gogosi, de prajituri si n-am mancat decat o ciorba si piure de cartofi. Bine, si o banana, si pepene galben. Decent, totusi. 

- Azi inca inghit cu greu, dar mai bine decat ieri.

- Mi s-a umflat un pic obrazul. Sper sa-mi treaca pana maine. 

- Si, cel mai important, acum, la vreo 36 de ore de la marea extragere castigatoare a maselei nenorocoase, pot sa va spun ca nu m-a durut absolut deloc dupa ce a trecut efectul anesteziei. Nu a fost nevoie sa iau niciun medicament pentru durere si, bineinteles, nu iau nici antibiotic. Astept sa-si faca treaba leucocitele si le mai ajut ocazional cu o apa de gura cu clorhexidina. Si cam atat. 

Concluzia: chiar nu a fost atat de rau. Dar cel mai bine sa ai toti dintii si maselele la locul lor. :P

PS. Continuare - dupa 12 zile - aici