miercuri, 23 martie 2011

Maidanezii care umbla in haite, cei mai buni prieteni ai omului

Inca o stire despre un om ucis de haitele de caini.

De data asta, e un caz din provincie, dintr-un sat din judetul Arges, si nu dintr-un oras. Un pretext foarte bun pentru ca toata lumea sa se poata preface ca ploua. 

Nu s-a intamplat in Bucuresti, atunci e mai putin grav. Iar daca se intampla in Bucuresti, atunci se sterilizeaza cateva zeci de caini si se inchide gura presei, pana la urmatoarea moarte. 

Nu s-a umplut inca paharul. Nici nu stiu de ce-ar fi nevoie ca sa se faca ceva, efectiv. Cred ca, pana la urma, cu totii sunt mult prea incompetenti si lipsiti de c****. Daca dezbaterea publica nu a inclinat balanta in mod decisiv catre o solutie - adaposturi+sterilizare/bla bla sau eutanasiere, asta nu e o scuza acceptabila pentru care pastram in continuare milioane de caini printre noi - pe strazi, printre blocuri, pe ulite. 

Cred ca problema se afla, in primul rand, in faptul ca responsabilitatea in administratia publica este doar un concept lipsit de orice continut. Daca nu sunt sanctiuni, atunci regulile nu au nicio valoare. 

Este – sau ar trebui sa fie - siguranta cetateanului una dintre prioritatile autoritatilor? Raspunsul este da. Nu ma astept de la guvern sau primarie sa imi cumpere haine noi de primavara, nu ma astept sa-mi plateasca vacanta la mare sau abonamentul la internet. Vreau sa asigure un cadru in care societatea sa poata functiona cat mai bine – iar faptul ca ei inchid ochii in problema maidanezilor constituie, in opinia mea, un fel de neglijenta in serviciu pe toate nivelele posibile ale administratiei publice. 

Nu vreau sa aduc in discutie diversele ong-uri de cutu, cutu si ham, ham. Sunt asociatii pestrite care, daca ar avea un interes comun pentru protejarea animalelor, s-ar putea uni si ar putea propune solutii mai eficiente pentru o problema care se agraveaza pe zi ce trece. Dar probabil ca exista si alte interese, de ordin financiar, ca intotdeauna. Asadar, nu ma intereseaza sa pun presiune pe ong-uri.

As vrea ca, atunci cand functionarii publici citesc prin ziare stiri de genul “a mai murit un om muscat de o haita de caini” la cafeaua de dimineata, sa le stea cafeaua in gat si sa se simta cu musca pe caciula. Pentru ca au si ei o parte de vina. Si as mai vrea sa existe sanctiuni consistente pentru cei care nu-si fac treaba pentru care sunt platiti. Poate ca asa s-ar urni si angrenajul prafuit al administratiei romanesti.

7 comentarii:

  1. Eu sunt pentru eutanisierea câinilor vagabonzi. Fără drept de apel. Nu mă interesează nici drepturi nici nimic, nici ONG, nici lipsă de înţelegere faţă de nişte biete animale nici nimic. Eu vreau echipe de hingheri care să-i colecteze şi să-i eutanasieze. Şi vreau şi tranchilizante pentru babele ce hrănesc câini comunitari pe lângă scările de bloc.
    Dar eu mai sunt şi pentru pedeapsa capitală ... deci probabil cam prea radicală pentru vremurile astea empatice ...

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Mie nu-mi vine sa pledez pentru eutanasiere... m-am mai gandit recent, e o solutie pe care eu n-as putea s-o pun in practica pentru nimic in lume.

    Da, sa zicem sa as putea baga o seringa in niste caini agresivi, fara sa am procese de constiinta cand pun capul pe perna, dar cainii au ochi foarte expresivi...

    Stiu ca n-o sa ma puna nimeni pe mine sa fac treaba asta, la o adica, stiu ca majoritatea hingherilor n-au asemenea remuscari, dar ar insemna sa fiu nitel ipocrita daca as pleda pentru solutia asta. Si totusi, daca autoritatile ar lua decizia asta, as rasufla usurata. :P

    Zau, vreau o solutie, ceva, orice. As putea fi eu urmatoarea persoana moarta de care cititi pe internet sau auziti la TV. Trec printre cel putin 3-4-5 haite de maidanezi si zone dubioase pana ajung seara acasa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu mă gândesc aşa: câinii ăia oricum suferă. Pentru că viaţă uşoară nu au. Similar, dacă aş fi într-o stare vecină cu moartea, sau moartea clinică, sau paralizată sau mai ştiu eu ce cazuri extreme în care mă mai ţin în viaţă nişte aparate mi-aş dori să mă eutanasieze. Atât pentru mine cât şi pentru cei din jur. Deci nu sunt rea numai cu animalele lipsite de ajutor:D

    RăspundețiȘtergere
  4. off, e deja tragic ca de atatia ani nu se intampla nimic.

    mi-e si frica sa mai vin in tara in vizite!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anatati: nu sufera chiar toti maidanezii. unii se descurca foarte bine chiar; viata in libertate are si avantaje si dezavantaje. un maidanez liber poate are mai multe clipe de placere decat un caine legat in lant de la tara. :P oricum, nu ma apuc sa ma gandesc care e scopul si sensul vietii cainilor, asta-mi mai lipseste acum. ;)) ce stiu sigur e ca nu e normal sa traiasca printre noi atat de multi si sa ne puna in pericol.

    @Andreea: vino aici doar daca te simti foarte norocoasa! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. io sunt un om simplu care nu are nimic cu animelele în general. Dar animalele fără stăpân care umblă în haită într-un oraș care se vrea civilizat... hm

    RăspundețiȘtergere