marți, 18 ianuarie 2011

Oboseala

Acum, obosita fiind dupa o alta zi de lucru, gasesc placere in tot felul de lucruri ciudate. Imi place cum suna cuvantul “problema”. Trebuie sa ma relaxez si eu un pic, totusi. Si o fac bucurandu-ma de sonoritatea unui cuvant.

Problema de azi este ca bebe pare ca nu mai vrea sa manance cu lingurita. Am citit pe net un pic de autodiversificare, finger foods, in fine. I-am pregatit pentru maine un piure de legume, pasate, pe care o sa-l amestece bona cu o lingurita de smantana, special pentru cele mai obraznice si mofturoase papile gustative din aceasta casa. Si, in plus, am facut un alt castronel de legume – morcov taiat felii mici, mazare, conopida buchetele mici, pastai verzi – fierte cu un pic de sare si ulei de masline pus la sfarsit, pe care printesa o sa le culeaga maine cu degetelele ei fine si o sa se hraneasca singura.


Are un an si doua saptamani, mi se pare ok ca vrea sa manance si singura, dar nu e deloc interesata sa apuce ea lingurita. In conditiile astea, o sa fie mai greu sa manance la fel de bine si mult si divers ca pana acum. O sa vedem ce-o sa fie. 

O alta problema e ca, de doua saptamani, am niste cearcane enorme. Era tare misto in concediu, la al doilea copil cred c-as sta doi ani acasa, dac-ar mai fi posibil. L-am rugat deja pe tati sa-si ia un al doilea serviciu, eventual si un al treilea, iar eu sa stau acasa cu copilul. Deocamdata nu vrea.

Poate nu mi-am fluturat suficient de frumos si seducator genele. 

Poate trebuia sa am genele rimelate. 

Sau poate nici nu s-a uitat la genele mele – distras fiind de cearcanele astea uriase.

In general, in seara asta am spus numai prostii, creierul nu prea mai vrea sa ma ajute. Din alea de tipul “mai e o ora si ceaiul e gata”, cand de fapt mai era un minut. Nu mai pot fi atenta si prezenta in mediul inconjurator, cand toti neuronii si-au tras plapumioara peste ei si suna isteric din clopotel sa se stinga lumina, ca sa faca nani.

Dar nici asta nu e o descriere exacta a starii mele. Sunt atat de zen acum, si de relaxata, nici nu stiti. Si asta e din cauza ca nu ma gandesc deloc la cum o sa ma descurc maine, cum o s-o duc pana vineri seara si daca o sa ma pot odihni in week-end. Pe aceasta cale tin s-o avertizez pe Joe: fa-ti introspectie cat inca esti in concediu! :))

Alina zicea ca intr-o luna o sa ma obisnuiesc cu noul ritm de viata. Sunt in a treia saptamana deja. Tic-tac, tic-tac…

P.S. Nu regret ca m-am intors la serviciu, sa nu intelegeti gresit. N-am pus emoticoane peste tot (eu, personal, sunt impotriva folosirii lor, in afara casutei de messenger si eventual la unele comentarii, insa imi mai scapa cate unul si pe blog), dar m-am distrat scriind textul asta, obosita fiind. Deci am mai si glumit pe ici, pe colo. Asa-mi place mie!

6 comentarii:

  1. Eu am incercat toate, dar toate, cremele de cearcane. Nu functioneaza, asa ca nu da banii aiurea.

    Nu e grav ca nu vrea sa manance, are timp sa invete. Doar sa perseverezi. Silvia are zile in care mananca singura cu furculita si zile in care nici nu vrea sa auda. Sau cand mananca doar cu mana. Nu stiu de ce ne stresam atata sa invete chestiile astea, e timp pana la 3 ani cand se duce la gradinita :D.

    E greu cu munca si bebe. Sa stii ca se poate si mai rau, nu ca ma vait. Dar eu am inceput de la 4 luni, cand inca se mai trezea de 2-3 ori pe noapte iar lunile 10-11 au fost un cosmar ca i-au iesit dintii si au fost 2 luni cu medii de somn de 3-4 ore pe noapte. Intr-o zi am adormit cu capul pe tastatura, noroc ca colega de birou era intr-un meeting.

    Dar e interesant ca asa iti descoperi limitele si realizezi ca poti mult mai mult decat credeai. Si ca in realitate suntem tare comozi. Cand mi se pare foarte greu ma gandesc la prietenele cu 2-3 copii. Ma gadesc la cele 2 mamici de la bona care au 2 copii. Cu siguranta e mai greu cu 2 dintre care unul bebe. Si imi zic "Mama bip bip bip, daca ele pot, eu de ce sa nu pot" :).

    RăspundețiȘtergere
  2. Of, mamicuta scumpa... sper sa treci cu brio de perioada asta si sa te bucuri de tot ceea ce iti face viata implinita! Sunt convinsa ca n-o sa mai ai nevoie de rimel, nici macar de ruj, insa tot imi place cum iti sta cu buzele rosii si usor imbufnate; cred ca nici lui Liviu nu ii sunt indiferente ;))

    Si ca sa-ti mai distrag un pic atentia, poate chiar sa ma scot de un zambet, o sa-ti trec aici doua dintre ultimele perle pe care le-am scos: "Eu o sa slabesc abia cand o sa-ncep sa ma ingras", "Aia-i tava in care a venit Alexandra cu prajituri". Si nici macar n-am o Eva mica si minunata, nici macar un sot ;)

    Te imbratisez cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Codruta: tu esti un model pentru mine, perlele tale sunt mai frumoase decat ale mele! :)) sper ca ti le notezi intr-un carnetel, ar fi pacat sa se piarda! poti sa-ti faci chiar si un site numai pt asta! :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Ca sa fiu sincera, m-am cam speriat citind postul asta. Oricat de amuzant ar fi el. Nu de alta, dar si eu mai am doar o saptamana de stat cu piticul. Dupa care, ruta Popesti-Leordeni - Eroilor si inapoi de 5 ori pe saptamana. Oare asa de "zen" o sa fiu si eu?

    Cat despre papa, exista o perioada ... cel putin a existat pe la toti bebeii pe care ii stiu. Devin mai mofturosi si mai fandositi dupa un an, dar le trece. Si orice ar fi, gandeste-te ca o sa creasca si perioada asta o sa treaca.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Ella Uite o incurajare
    http://grigorasii.ro/alina/2011/01/22/oboseala-de-parinte/

    @Scuze de spam in comentarii

    RăspundețiȘtergere
  6. Unde-i spamul, ca nu-l vad? :D

    Eu am avut ajutor in ultimele doua saptamani cu bebele si - ce figura sunt si eu - am fost mult mai obosita, cu toate ca nu mai trebuia sa-i dau eu de mancare dimineata si sa ma joc cu ea non-stop seara. Astea erau grijile mele, dar si placerea mea. :)

    RăspundețiȘtergere