Blind date

Ma gandeam azi, in timp ce asteptam in statia de autobuz, ca intalnirile astea cu bonele seamana foarte mult cu un “blind date”. Am fost dezamagita de cateva ori. In statie m-a mai asteptat cate o femeie pe care, dupa ce-am masurat-o din priviri, n-as mai fi vrut s-o invit la noi, sa o cunoasca pe Eva, sa vorbim tot felul de detalii despre “job”, dar am fost cumsecade si am rezistat ispitei de a-mi inchide telefonul si a face stanga-mprejur. Le-am acordat sanse tuturor celor care la telefon pareau ok, ca au experienta, ca le place sa aiba grija de copii, ca sunt de incredere.

Au fost si cazuri cand m-am lamurit inca din discutia telefonica de faptul ca posesoarea vocii de la celalalt capat al firului nu e bona pe care ne-o dorim pentru Eva. O femeie care vorbea atat de rastit si repede incat o si vedeam nu numai cum sterge cu copilul pe jos la nervi, dar cum ma bate si pe mine dupa ce ma intorc de la serviciu daca nu-i dau taxa de protectie. O alta doamna incepuse sa barfeasca la telefon o familie care o chemase pentru interviu si care mi-a recunoscut ca nu fumeaza decat ocazional, la o cafea, “se mai prosteste si ea”.

O doamna ne-a certat ca am inceput sa cautam bona pentru copil cu o luna inainte sa ma intorc la serviciu, ne-a spus ca toate bonele vor sa lucreze “de ieri”, daca se poate, ca toata lumea vrea bani cat mai repede. Si mai multi.

O alta femeie parea linistita, dar era excesiv de timida (si eu am fost timida cand eram “mica”, dar ea avea deja peste 50 de ani). A devenit brusc foarte categorica atunci cand a venit vorba de bani. Da, X ron e ok, dar e suma minima pentru care poate lucra cineva la programul dumneavoastra!, a venit raspunsul ei prompt. In plus, avea un defect de vorbire – si ultimul lucru pe care il doresti pentru copilul tau care abia invata sa vorbeasca este sa auda 9-10 ore pe zi limba romana in varianta peltica.

Nu mi-a placut sa dau telefoanele de respingere. “Imi pare rau, dar sa stiti ca am gasit pe altcineva”, cu mici variatiuni. Fiecare apel de acest gen a durat 20 de secunde. Aparent, nu s-a suparat nimeni, n-am frant nicio inima. Poate ca mai auzisera asta inainte, cine stie.

Cu toate ca, initial, am vrut sa gasim bona prin mijloace proprii, am acceptat sa incercam si printr-o agentie. Daca bona perfecta pentru Eva s-a inscris cuminte la o agentie si asteapta s-o gasim noi? Se pare ca e o strategie foarte buna sa pui anunt pe net, ca persoana particulara, ca vrei bona. Am fost sunati de vreo doua agentii care ne-au ademenit cu oferte mai bune decat daca am fi apelat noi la ele. Maine ne asteapta un super interviu cu patru bone deodata. Sa vedem ce-o sa iasa.