Pe mine nu ma trage curentul

Oriunde ti-ai intoarce privirea, dai de foarte multi oameni care abia asteapta sa se mai inventeze cate un nou trend sau curent sau moda, ca sa aiba o identitate sociala si mai puternica. Este super-mega-extra-cool sa fii eco, sa mananci bio, sa mergi pe bicicleta la serviciu, sa fii feminist(a), sa iti cresti copilul dupa principiile “attachment parenting”, sa faci parte din gasca mamelor care militeaza pentru alaptat in locuri publice, sa porti UGG (eventual), sa aderi la tot felul de cauze nobile pe Facebook, sa fii rocker/emo/hip-hoper(asa, sau altfel?)/manelist. Mai toti avem cate-un grup de care apartinem si asta ne simplifica viata si ne ajuta sa ne gasim locul in societate.

Am vorbit la persoana intai plural, desi nu prea ma regasesc pe nicaieri. Acum cateva luni, am avut o criza de identitate: hei, dar eu de ce nu sunt in niciun grup? O fi bine sau o fi rau? Nu mai bine imi gasesc si eu unul si ii dau repede “join”, pana nu ma aresteaza militia grupurilor sociale? Cum sa ramai asa, pur si simplu, pe dinafara? (Unde mai pui ca apartenenta la un grup iti sporeste valoarea in ochii celorlalti, dar si in ochii proprii. Aproape ca o haina sau o bijuterie scumpa)

La un timp dupa ce mi-am pus intrebarile astea, mi-am facut cont pe Facebook. Macar atata sa fac si eu, mi-am zis, suparata de constatarea ca existenta mea in societate tindea spre zero - a avut si maternitatea, ce-i drept, un mic aport in asta. (Mai incolo, mi-am facut si blog, si iacata-ma-s aici!)

In liceu, ascultam muzica rock (I still do) si aveam tendinta, ca orice adolescent teribilist, sa arat lumii intregi preferintele mele muzicale. M-a salvat un rest de bun simt, care m-a avertizat de penibilul imaginii unui pitic de 1.50m cu fatza copilaroasa, dar cu smoky eyes, imbracat in negru, cu tricouri cu cranii si cu lant la blugi.

De ce nu sunt si nici n-o sa devin vegetariana

Imi plac foarte mult legumele si fructele de orice fel. Imi plac foarte mult si animalele si pasarile vii. Dar imi place sa mananc si carne, din cand in cand, fara sa-mi fac procese de constiinta. Am crescut la tara, am avut cai, porci, oi, vaci, caini, pisici, gaini, rate, gaste, curci. Caiii sunt niste animale foarte nobile si demne si, chiar daca nu vorbesc pe limba noastra, nu ai cum sa nu-ti dai seama ca au si ele suflet. Au niste ochi foarte blanzi si expresivi, la fel si vacutele. Nu stiu daca in prezent se mai prepara si consuma salam din carne de cal, dar asta e ceva ce n-as incerca niciodata. Carne de vita am gustat de cateva ori, insa mi-a cam stat in gat. Vacutele ar trebui sa fie crescute doar pentru lapte, iar taurasii… pentru perpetuarea speciei. (Cum ne-am facut noi stapani peste planeta asta si cum ne asteptam ca toate animalele ori sa ne fie utile, ori sa nu mai ocupe loc de pomana… Sper sa nu vina extraterestrii, c-or sa ne arate toate celelalte animale cu labuta/copita/aripa si-or sa se alieze cu ei).