Printesa si bobul de mazare

In noaptea dinaintea Craciunului, obosita de atata cozonacit si trebaluit prin casa, ma bag in pat la somn. Dupa o vreme, ma intreaba Liviu:

- Nu e cam tare perna?

Ma gandesc eu in sinea mea: “Inca un cadou? Stiu ca dorm pe o perna vai de mama ei, dar mie-mi place asa moale si flescaita cum e…”

- Doar nu mi-ai luat alta perna!!!

De partea cealalta, tacere care tradeaza perplexitate. Sub perna era o carte super groasa, de vreo 850 de pagini.

As putea spune dupa asta ca nu prea am stofa de printesa!

Craciun fericit tuturor!